Semnificația Bobotezei - IPS Laurențiu Streza (Adaptare)

Semnificația Bobotezei[1]

 

        Boboteaza este una dintre marile sărbători ale Bisericii, însă de multe ori este redusă la câteva imagini familiare: apa sfințită, mersul preotului cu Iordanul, stropirea caselor și obiceiurile populare. Dincolo de acestea se ascunde însă o semnificație profundă, care privește întreaga existență a omului. În această zi nu este vorba doar despre un eveniment petrecut acum două mii de ani pe malurile Iordanului, ci despre un moment în care Dumnezeu Se descoperă lumii și omul primește posibilitatea unei vieți noi.

Botezul Domnului reprezintă pentru prima dată în istoria mântuirii arătarea deplină a Sfintei Treimi: Fiul Se află în apele Iordanului, Tatăl mărturisește din ceruri: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit”, iar Duhul Sfânt Se coboară în chip de porumbel. Această descoperire nu este doar o simplă informație despre Dumnezeu, ci arată că Dumnezeu nu este singurătate, ci iubire și comuniune. Viața creștină devine astfel chemare la comuniune, la iubire și la depășirea izolării.

Poate apărea o întrebare firească: dacă Hristos nu avea păcat, de ce a primit botezul lui Ioan? El nu a intrat în Iordan pentru că avea nevoie de curățire, ci pentru că noi aveam nevoie de ea. A luat asupra Sa condiția omenească pentru a o vindeca și a o ridica. Dumnezeu nu rămâne la distanță de om, ci intră în istoria lui, în slăbiciunile și suferințele sale, asumând ceea ce era al nostru pentru a ne oferi ceea ce este al Său.

Prin coborârea lui Hristos în apă este sfințită nu doar firea omenească, ci întreaga creație. În tradiția Bisericii există ideea că păcatul omului nu a afectat doar sufletul său, ci întreaga lume creată. De aceea Boboteaza are și un caracter cosmic. Apa, element esențial vieții, devine purtătoare de binecuvântare și de har. Întreaga natură este chemată să participe la lucrarea lui Dumnezeu. Lumea nu mai apare ca o simplă realitate materială lipsită de sens, ci ca un dar oferit omului.

În această lumină poate fi înțeleasă și semnificația Aghiasmei Mari. Ea nu este un obiect magic și nici o practică bazată pe superstiție. Apa sfințită este un semn al prezenței și lucrării lui Dumnezeu în viața omului. Ea ne amintește de propriul nostru botez și de chemarea de a trăi ca fii ai lui Dumnezeu.

Boboteaza devine astfel și o întrebare adresată fiecăruia dintre noi: mai păstrăm vie curăția sufletului pe care am primit-o? Mai trăim conștient faptul că suntem chemați la sfințenie? Harul lui Dumnezeu nu lucrează mecanic și nu constrânge libertatea omului. El cere răspuns, credință și participare.

Boboteaza nu este doar sărbătoarea unei ape sfințite, ci sărbătoarea unui Dumnezeu care coboară în mijlocul lumii pentru a ridica omul spre cer. Hristos intră în Iordan pentru ca omul să poată ieși din întunericul păcatului și să redescopere lumina vieții celei adevărate[1].

 

---

[1] † Laurențiu Mitropolitul Ardealului, Bucuria de a trăi viața în Hristos. Cuvinte de învățătură 2005-2011, ed. Andreiana, Sibiu, 2012, pp. 59-63.