Semnificația Bobotezei - IPS Laurențiu Streza (Adaptare)

Semnificația Bobotezei[1]

 

        Boboteaza este una dintre marile sărbători ale Bisericii, însă de multe ori este redusă la câteva imagini familiare: apa sfințită, mersul preotului cu Iordanul, stropirea caselor și obiceiurile populare. Dincolo de acestea se ascunde însă o semnificație profundă, care privește întreaga existență a omului. În această zi nu este vorba doar despre un eveniment petrecut acum două mii de ani pe malurile Iordanului, ci despre un moment în care Dumnezeu Se descoperă lumii și omul primește posibilitatea unei vieți noi.

Botezul Domnului reprezintă pentru prima dată în istoria mântuirii arătarea deplină a Sfintei Treimi: Fiul Se află în apele Iordanului, Tatăl mărturisește din ceruri: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit”, iar Duhul Sfânt Se coboară în chip de porumbel. Această descoperire nu este doar o simplă informație despre Dumnezeu, ci arată că Dumnezeu nu este singurătate, ci iubire și comuniune. Viața creștină devine astfel chemare la comuniune, la iubire și la depășirea izolării.

Poate apărea o întrebare firească: dacă Hristos nu avea păcat, de ce a primit botezul lui Ioan? El nu a intrat în Iordan pentru că avea nevoie de curățire, ci pentru că noi aveam nevoie de ea. A luat asupra Sa condiția omenească pentru a o vindeca și a o ridica. Dumnezeu nu rămâne la distanță de om, ci intră în istoria lui, în slăbiciunile și suferințele sale, asumând ceea ce era al nostru pentru a ne oferi ceea ce este al Său.

Prin coborârea lui Hristos în apă este sfințită nu doar firea omenească, ci întreaga creație. În tradiția Bisericii există ideea că păcatul omului nu a afectat doar sufletul său, ci întreaga lume creată. De aceea Boboteaza are și un caracter cosmic. Apa, element esențial vieții, devine purtătoare de binecuvântare și de har. Întreaga natură este chemată să participe la lucrarea lui Dumnezeu. Lumea nu mai apare ca o simplă realitate materială lipsită de sens, ci ca un dar oferit omului.

În această lumină poate fi înțeleasă și semnificația Aghiasmei Mari. Ea nu este un obiect magic și nici o practică bazată pe superstiție. Apa sfințită este un semn al prezenței și lucrării lui Dumnezeu în viața omului. Ea ne amintește de propriul nostru botez și de chemarea de a trăi ca fii ai lui Dumnezeu.

Boboteaza devine astfel și o întrebare adresată fiecăruia dintre noi: mai păstrăm vie curăția sufletului pe care am primit-o? Mai trăim conștient faptul că suntem chemați la sfințenie? Harul lui Dumnezeu nu lucrează mecanic și nu constrânge libertatea omului. El cere răspuns, credință și participare.

Boboteaza nu este doar sărbătoarea unei ape sfințite, ci sărbătoarea unui Dumnezeu care coboară în mijlocul lumii pentru a ridica omul spre cer. Hristos intră în Iordan pentru ca omul să poată ieși din întunericul păcatului și să redescopere lumina vieții celei adevărate[1].

 

---

[1] † Laurențiu Mitropolitul Ardealului, Bucuria de a trăi viața în Hristos. Cuvinte de învățătură 2005-2011, ed. Andreiana, Sibiu, 2012, pp. 59-63.

Postul din ajunul Bobotezei

 

Postul din ajunul Bobotezei

 

 

Ziua Ajunului Bobotezei (5 ianuarie) este, de asemenea, zi de ajunare, adică post desăvârșit până la vremea ceasului IX. Postul din această zi este păstrat prin tradiție din adâncă vechime (secolele IV-VI), când catehumenii, care urmau să primească Botezul în seara acestei zile, posteau pentru a se putea împărtăși la Liturghia credincioșilor, la care luau parte pentru prima dată, după Botez. Astăzi creștinii postesc în această zi pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfințită la Aghiasma mare.

Despre vechimea postului din ajunul Bobotezei aveam mărturie în Constituțiile Apostolice: „Înainte de botez să postească însă cei ce se botează, căci Domnul a fost mai întâi botezat de Ioan și a petrecut în pustie, după aceea a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți [...]. Cine se inițiază în moartea Lui trebuie mai întâi să postească și apoi să se boteze”.

Se face dezlegare la untdelemn și vin (după vecernie)[1].

 

---

[1] Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgică generală cu noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură creștină – vol. I-, Ediție a treia, revizuită și completată de Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Basilica, București, 2015, p. 378.

Întrebuințarea Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare

 

Întrebuințarea Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare

 

 

Liturghia Sf. Vasile cel Mare a fost la început Liturghia normală sau obișnuită în Biserica Ortodoxă; de aceea, în unele dintre cele mai vechi manuscrise ca, de exemplu, Codicele Barberini, ea era așezată înaintea celorlalte două Liturghii și înscrisă sub denumirea de Liturghia zilnică (de toate zilele: καθημερίνη λειτουργία). Cu timpul, începând cu secolele IX-X, din pricina lungimii anaforalei ei, a fost înlocuită cu Liturghia, mai scurtă, a sf. Ioan Gură de Aur, iar săvârșirea ei a fost limitată la un număr restrâns de zile din cursul anului bisericesc. De aceea, astăzi ea se săvârșește numai de 10 ori pe ani, și anume:

o   În primele cinci duminici ale Postului Mare;

o   În ziua Sfântului Vasile (1 ianuarie);

o   În joi și sâmbătă din Săptămâna Pătimirilor;

o   În Ajunul Crăciunului (24 decembrie) și Ajunul Bobotezei (5 ianuarie).

Atât în Joia și Sâmbăta Pătimirilor, cât și în cele două ajunuri, Liturghia Sfântului Vasile se face unită cu Vecernia (adică se dă binecuvântarea ca pentru Liturghie, dar începem cu Vecernia până după Paremii sau Vohodul cu Evanghelia, după care urmează Liturghia, de la Sfinte Dumnezeul înainte). Când însă cele două ajunuri cad sâmbăta sau duminica, atunci în ziua ajunului se oficiază  Liturghia Sfântului Ioan, iar Liturghia Sfântului Vasile se face în zilele Praznicelor (al Nașterii și al Bobotezei), fără să se mai combine cu Vecernia[1].

---

[1] Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgică specială, Ediție revizuită și completată de Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula și de Arhim. Asist. Dr. Chiril Lovin, Basilica, București, 20016, pp. 280-281.

Sfințirea Apelor de Bobotează (1932)

Începe Noul An cu 8 versete biblice

 

Începe Noul An cu 8 versete biblice

 

 

La cumpăna dintre ani este recomandat să medităm asupra timpului ce a trecut, să îl analizăm cu un ochi critic şi să ne setăm noi obiective pentru anul următor. Este foarte important pentru noi, creştinii ortodocşi, ca aceste obiective să fie de ordin spiritual şi nu material.

În setarea acestor obiective trebuie să ţinem cont că Biblia este cel mai bun izvor de înţelepciune, fapt pentru care îţi prezentăm o selecţie de versete care te pot ajuta să pui început bun în anul 2019.

Isaia 40:31

Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi.

Ioan 16:33

Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.

Filipeni 4:6

Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.

Psalmi 70:6

Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.

Pildele lui Solomon 3:5

Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta.

Romani 8:28

Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui.

2 Corinteni 5:17

Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.

1 Ioan 1:9

Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.

Sursa: http://basilica.ro/incepe-noul-an-cu-8-versete-biblic/